*Rudyard Kipling - DACĂ

 

De poti fi calm când toti se pierd cu firea În jurul tau, si spun ca-i vina ta; De crezi în tine, chiar când omenirea, Nu crede, dar sa-i crezi si ei cumva; S-astepti, dar nu cu sufletul la gura;
Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept,
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea – ntelept.
De poti visa - si nu-ti faci visul astru;
De poti gândi – dar nu-ti faci gândul tel ;
De-ntâmpini si Triumful si Dezastrul
Tratând pe – acesti doi impostori la fel;
De rabzi sa vezi cum spusa ta-i sucita
De pisicher, sa-l prinda-n lat pe prost,
Când munca vietii tale, naruita,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poti sa strângi agoniseala toata
Gramada, si s-o joci pe-un singur zar,
Sa pierzi, si iar sa-ncepi ca-ntâia data,
Iar c-ai pierdut nici un cuvânt macar;
De poti sili nerv, inima si vâna
Sa te slujeasca dupa ce-au apus,
Si piept sa tii când numai e stapâna
Decât Vointa, ce le striga: ”Sus!”
De poti ramâne tu în marea gloata;
Cu regi tot EU, dar nu strain de ea,
Dusman, om drag, ranii, sa nu te poata;
De toti sa-ti pese, dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o întreci gonind mereu,
Al tau va fi Pamântul asta mare,
Dar mai mult: vei fi OM, baiatul meu!