*Nicolae Labis - Dans

 

Toamna îmi ineaca sufletul în fum...
Toamna-mi poarta în suflet roiuri de
frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansam acum,
Tragica betie, moale
leganare...

Sangera vioara neagra-ntre oglinzi.
Gandurile-s moarte.
Vrerile-s supuse.
Fara nici o soapta. Numai sa-mi intinzi
Bratele de
aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcan. Ochii tai is puri.
Cata
deznadejde pasii nostri mâna!
Ca un vant ce smulge frunza din paduri,
Ca
un vant ce-nvarte usa din tâtâna...

Maine dimineata o sa fim
straini,
Vei privi tacuta maine dimineata
Cum prin descarnate tufe, în
gradini,
Se rotesc fuioare vestede de ceata...

Si-ai sa stai
tacuta cum am stat si eu,
Când mi-am plans iubirea destramata-n
toamna,
Si-ai sa-asculti cum cornul vantului mereu
Nourii pe ceruri
catre zari indeamna.

Pe când eu voi trece sub castani
roscati,
Cu-mpietrite buze, palid, pe carare,
Si-or sa mi se stinga
pasii cadentati -
In nisip, scrasnita, lasa remuscare...