Pablo Neruda - Daca ma vei uita

Vreau sa iti spun un lucru.
Stii cum se intimpla:
daca privesc luna de cristal, ramura de arama
a toamnei linistite, la fereastra mea,
daca ating,
 alaturi de foc,
cenusa intangibila
sau trupul zbircit al lemnului,
totul ma duce spre tine
de parca tot ceea ce exista,
arome, lumina, metale,
sunt mici corabii
 navigind
spre insulele tale care ma asteapta.

Ei bine,
daca incetul cu incetul vei inceta sa ma iubesti,
voi inceta sa te iubesc, incetul cu incetul.
Daca pe neasteptate
ma vei uita,
sa nu ma mai cauti:
te voi fi uitat de mult.
Daca ti se pare imens si nebun
vintul de steaguri
ce-mi trece prin viata,
daca te hotarasti
sa ma arunci la malul
inimii in care mi-am infipt radacinile,
aminteste-ti
ca in aceasta zi,
la aceasta ora,
voi ridica bratele
radacinile mele vor zbura
sa caute alt pamint.

Dar
daca zi de zi
ora de ora
simti ca imi esti sortit mie,
cu intregul tau farmec,
daca zi de zi o floare
se catara pe buzele tale cautandu-ma
dragostea mea,
in mine, tot acest foc se repeta,
in mine nimic nu se stinge si nimic nu se uita.
Dragostea mea
se hraneste din dragostea ta
si atit cit vei trai
va ramine in bratele tale
fara sa se desprinda dintr-ale mele.