Simţire
În seri de vară-albastre, voi merge pe poteci
Printre ţepoase grâne, strivind iarba verde,
Şi tipărindu-mi paşii în firele ei reci,
Îmi voi lăsa-n vânt părul – uşor să mi-l dezmierde.
Voi merge în tăcere, şi fără nici un gând,
Dar îmi va creşte-n suflet iubirea nesfârşită;
Ca un nomad umbla-voi, departe, străbătând
Prea fericit, Natura, ca lângă o iubită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu